Reabilitarea a presupus o serie de intervenții tehnice complexe

Clădirea actuală a Cazinoului Băilor este realizată cu un demisol ce presupune funcționalități generale (spații tehnice și de depozitare), cu un parter cu spațiul central înalt de 10,25 metri, reprezentat de sala în care se țineau spectacole, festivități, proiecții de filme. Spațiul central este înconjurat de spații mai joase, printre care se numără saloanele și încăperile anexe de la parter și mezanin.

Este o construcție în plan dreptunghiular, având la cele patru colțuri, câte un turn octogonal. Construcția este simetrică față de axele longitudinală și transversală. Este executată din zidărie portantă de cărămidă și mortar de var.

Scopul proiectului de arhitectură a fost consolidarea și protecția monumentului, restaurarea acestuia dar și amenajarea spațiilor interioare existente pentru asigurarea unor funcțiuni modernizate sau noi. Clădirea a fost abandonată timp de aproape trei decenii, de când era deținută de Dorna Turism și se numea Pavilionul Central, dispune de o compoziție spațială clasică. Are la parter o sală centrală mare, prevăzută cu o scenă și balcon pe latura opusă, și înconjurată pe trei laturi de încăperi mai mici ca dimensiuni și înălțime.

Ideea de la care a pornit restaurarea a fost aceea a creării de circuite muzeale de vizitare suprapuse pe schema relaționării spațiale. S-au avut în vedere două accese (pe nord și est) pentru publicul vizitator. Al treilea acces, din partea de vest, fiind în relație cu zona administrativă, este destinat personalului auxiliar.

Lucrările de arhitectură propuse prin proiect au urmărit revitalizarea zidăriilor de piatră și cărămidă și a bolților cu degradări prin desfacerea zonelor macerate, friabilizate, urmate de plombări, rezidiri parțiale, țeseri ale zidăriei de cărămidă. Intervențiile au fost făcute atât în interior, cât și în exteriorul clădirii. Lucrările au fost executate cu același format de cărămidă și mortar de var. O atenție deosebită a fost acordată pereților și bolților de cărămidă aparentă (netencuite).

De asemenea, a fost acordată o atenție deosebită:

• lucrărilor de reparații și refaceri la planșeele din lemn și la șarpantele acoperișurilor;
• lucrărilor de protecție a clădirii, însemnând învelitori din tablă, izolații termice la nivelul podului, la planșee sau între căpriori, închideri cu ferestre și uși cu geamuri duble sau termoizolante;
• lucrărilor de restaurare interioare la spațiile boltite cu zidărie de cărămidă aparentă, la scările cu trepte masive din piatră și la componentele artistice ale sălii mari centrale și ale sălii de pe latura de nord a clădirii;
• lucrărilor de restaurare exterioare la fațade și acoperișuri, însemnând refacerea tencuielilor exterioare, a pofilelor și ornamentelor decorative la fațade, degradate în marea lor majoritate, refacerea coșurilor și a ornamentelor din tablă de zinc la învelitoare (lucarne, fleșe, coame profilate, acrotere la colțuri, vazoane la burlane);
• lucrărilor pentru implementarea funcțiunii de centru muzeistic.

O mare provocare au fost lucrările întreprinse pentru eliminarea umidității din elementele constructive ale clădirii, în special de la baza acesteia, din demisol prin punerea în funcțiune a instalației de dren perimetral. Au fost executate lucrări pentru înlăturarea infiltrațiilor apelor meteorice prin acoperișuri, colectarea și îndepărtarea apelor pluviale de pereții clădirii din curtea de lumină.

O altă provocare a fost eliminarea ciupercii Merulius lacrymans, care distruge lemnul și mortarul dintre cărămizi. Ciuperca era răspândită de la demisol până în pod. Au fost schimbate grinzile din pod care erau infestate, iar întreaga clădire a fost tratată împotriva răspândirii ciupercii.

Toate intervențiile noi au fost realizate în spiritul monumentului, subordonate regulilor de restaurare, respectiv cu finisaje, tehnologii și materiale apropiate de cele originale care și-au dovedit, în timp, durabilitatea. Nu au fost excluse mijloacele moderne pentru realizarea lucrărilor de consolidare și restaurare. O importanță deosebită o are iluminatul arhitectural al clădirii pentru o bună punere în valoare a acesteia.

Consolidarea și reabilitarea nu ar fi fost posibile fără oameni pricepuți și pasionați

Arhitectul Cristian Rânja a fost coordonatorul proiectul de renovare. Artistul plastic Alexandru Siminic a restaurat ornamentele clădirii. Ciprian Dumitru Muscă managerul proiectului și responsabilul financiar din partea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Ornamentele din tablă ale acoperișului au fost confecționate de o echipă de meșteri din Chișinău. Detaliile cele mai fine au fost realizate de opt doamne, meșteri populari, încondeietoare de ouă din comuna suceveană Ciocănești, care au făcut echipă și au pictat cu talent, răbdare și pensule mici-mici tot ce vedem frumos pe pereții Cazinoului Băilor din Vatra Dornei. Întreaga echipă a proiectului a avut un partener deschis și implicat în Ilie Boncheș, primarul din Vatra Dornei, și în colegii săi.

Pentru toți a fost o lucrare de suflet, iar despre proiecția acesteia în viitor, Ciprian Dumitru Muscă spune: „Cazinoul Băilor, dincolo de însemnătatea sa în istoria Ținutului Dornelor, poate avea șansa să facă bani din cultură. Avem nevoie în România de astfel de spații culturale. Cazinoul e frumos și generos, se pot organiza evenimente de înaltă ținută, pot veni artiști mari care să concerteze, iar aceste evenimente exclusiviste aduc bani, bani care vor permite întreținerea clădirii și deschiderea ei permanentă pentru public. Odată cu această reabilitare, harta culturală a României este mai bogată.”